Capitolul II. Reformarea culturii politice în Rusia
II.1. Imaginea, reputaţia actorilor politici.
După ce a pierdut alegerile parlamentare din 1995 ,, Boris Elțin câstigă alegerile prezedențiale din 1996, nu fără sprijinul financiar al puternicilor ,,oligarhi” și al influenței lor mediatice. Apoi, el îşi organizează succesiunea în beneficiul lui Vladimir Putin ( 1999-2000). Realizarea de alegeri libere este umbrită de manipularea electorală, slăbiciunile Parlamentului golește din conținut principiul separării puterilor de stat. “
Oamenii de afaceri au un impact enorm în elaborarea de politici guvernamentale, iar Rusia nu este o excepție în anii ‘90 însă aceștia acționau brutal în mediul politic și al afacerilor lăsând în urma lor victim, pe măsură ce averile lor creșteau, odată cu acestea creștea și numărul victimelor. Cei mai bogați miliardari ai Rusiei își construiau propriul trust de presă, cu jurnalişti care scriau și vorbeau după cum le dicta redactorii, având la dispoziție și politicieni care să îndeplinească același rol, jurnaliști neafiliați cu propia părere deveneau cadavre. Boris Berezovsky - proprietar al celei mai mari rețele private, cu televiziune care avea acoperire națională a jucat un rol-cheie pentru realegerea lui Boris Elțin din 1996 , responsabil în alegerea lui Vladimir Putin pentru funcția de președinte, Cercetătorul Paul Dobrescu aprecia oligarhia rusă astfel:,, într-un interviu acordat ziarului Financial Times în 1996, Boris Berezovski declara, poate puțin exagerat, că șapte bancheri controleaza 50% din resursele naturale ale Rusiei.” Crima organizată, conflictele etnice, sărăcia ,,economia era făcută țăndari, iar oligarhii îi dictau viitorul, Putin a fost cel care a spus ,, destul” . El a readus totul la starea inițială, întărind statul și recuperând proprietăți care nu ar fi trebuit niciodată cedate - mai ales la prețuri de nimic - unor profitori care s-au îmbogățit pe seama țării. “ Prin intermediul posturilor de televiziune controlate de familia de la Kremlin, mass-media au pus în evidenţă mai mult calităţile personale ale lui Vladimir Putin decât abilităţile lui politice pe fondul unor acțiuni ale ,, partidelor sau candidați care prezintă programe electorale relativ asemănătoare, când opțiunea pentru persoana înlocuieşte opțiunea pentru idee , fizicul politicianului devine un argument comparabil cu cel al culorii unui ambalaj, irațional, fără nici o legătura cu subiect, însă perfect capabil de a-i convinge pe ezitanți.” Prin trasmiterea imaginilor de către televiziune cum Vladimir Putin îşi trântește adversarii pe salteaua de judo, fiind opusul lui Elțîn. Factorii decizionali care i-au adus devidente politice noului lider necunoscut a fost începerea celui de-al doilea război cecen și câteva atacuri teroriste. Vladimir Putin era o persoană necunoscută publicului ,, popularitatea sa era doar de numai 2% în sondajele de opinie făcute după numirea lui ca prim-ministru. Politica internă și recucerirea orașului Groznîi i-au adus popularitate iar la ,, alegerile prezedințiale din 26 martie 2000, Vladimir Putin ( prşedinte interimar al Rusiei din 31 decembrie 1999) iese victorios în primul tur de scrutin, devenind al doilea președinte ales al Federației Ruse.
În sistemele politice autoritare mass media sunt controlate de elita politică, care este legată de elita economică și intelectuală astfel mass-media sunt obligați să renunțe la puterile lor pentru a limita critica la adresa guvernanților și chiar să devină un instrument în interesul statului. Acestea ar trebui să fie o poziție oficială a elitelor politice, inundând mass-media cu mesaje în ceea ce privește dușmanii interni cunoscuţi drept coloana a 5-a, și veșnicul duşman extern SUA pentru a-şi întări susţinerea cetăţenilor pentru propia existenţă. Nu există aproape nici un oficial de rang înalt în Rusia care să nu facă parte din structura ierarhică FSB cunoscut ca sistemul Putin iar ,, mecanismele de funcționare ale acestui sistem sunt marcate de slaba subordonare a puterii față de regulile constituționale, lipsa unor partide politice cu adevărat concurente și autonome în raport cu executivul, de rolul important deținut de ,, clanuri” și de oamenii proveniți din strucuturile represive - acei siloviki - pe aleile Kremlinului. “ Toată nemulţumirile la dificultăţile şi neajunsurile de trai ale ruşilor sunt deturnate către oligarhi, o parte din ei au fost arestaţi iar Vladimir Gusinsky și Boris Brezovsky vor părăsi Rusia fiind nevoiți să renunțe la rețelele de televiziune, noua conducere le-a transformat în instrumente de propagandă. Boris Berezovsky a fost nevoit să renunțe la rețeaua de televiziune ORT iar ,, rețeaua de televiziune NTV care îi aparținea lui Gusinsky ca și fostul său post de radio Echo Moskvî vor fi cumpărate de concernul de stat Gazprom. “ Vladimir Putin câstigă ,,alegerile din 2004, pe fondul unui bilanț economic pozitiv ( pentru prima dată de la dezmembrarea Uniunii Sovietice ) și al sublinierii rolului pe care Rusia trebuie să-l joace din nou în lume. “ Cea mai mare problemă a Occidentului este că au revenit la mentalitatea secolului XX, ignoranța față de cultura, politica, și istoria Rusiei, pentru ruşi care timp de 300 de ani rușii trăiesc cu ideea imperială care le dădea un fel compesație pentru dificultățile si neajunsurile la nivelului de trai.
Prin intermediul mass-mediei ,,se crează stereotipuri, tendința spre imitare și simpliflicare influențează comportamentul, convingerile și modul de percepere a realității. " Pentru ruși contează modul cum se comportă liderul lor, liderul lor este un model pentru toți rușii, de obicei,, model” înseamnă ceva demn de imitat. ,,Model” însemană și o abstractizare a realității care păstrează numai aspecte considerate esențiale “ dacă au un lider slab şi neputincios ruşii se comportă la fel, dacă au un lider puternic respectiv şi ruşii se simt la fel,.
Venirea lui Vladimir Putin la Kremlin a însemnnat pentru ruşi începerea refacerii imperiului, creşterea rolului Rusiei pe arena internaţională. La alegerile din 2008 ,, succesorul său a fost ales un profesor de drept, Dmitri Medvedev, sau obtinut peste 70 % din voturi în urma manipulării alegerilor electorale. “ După expirarea mandatului său 2018, Vladimir Putin cel mai propabil va căuta un successor, dacă va hotărî să mai candideze încă o dată cu siguranță nu-şi va duce mandatul până la sfârşit, de succesor va depinde dacă Rusia va rămâne cu teritoriul care este la etapa actuală sau va fi destrămată, în funcţie de alegerea pe care o va face în alegerea succesorului va depinde dacă el va intra în istorie ca Petru cel Mare sau ca Iosif Stalin pentru că în timpul conducerii ,, Petru I cel Mare ( Ţar 1682-1721, împarat 1721-1725), Rusia cunoaște o remarcabilă înflorire economică și se înfăptuiesc ample reforme care urmăresc modernizarea societăți și a instituțiilor după modelul vest-european. “ Din punctul nostru de vedere considerăm că dacă va fi ales succesor Dmitri Medvedev va încerca să scoată la iveală toate crimele săvârşite de Putin pentru a ieşi din umbra şi să îşi întărească puterea. Avem un precedent în istorie când Nikita Hruşciov ,, pentru a-și întări puterea, a demascat cultul personalității lui Stalin, în faimoasa cuvântare secretă de la cel de-al XX-lea Congres la PCUS, din noaptea de 24 spre 25 februarie 1956. Cei mai potriviţi candidați ca succesori pentru Vladimir Putin ar fi Serghei Şoigu , Ministrul Apărării Naționale a Rusiei, şi Valentina Matvienko , Preşedintele Consiliului Federaţiei, persoane de încredere care pot să apere sistemul Putin şi să continue politica acestuia. Surpriza ar putea fi Valentina Matvienko, sau o altă doamnă de fier care odată aleasă va putea menţine integritatea teritorială şi nici un lider din occident nu va îndrăzni să numească o femeie dictator, în istoria Rusiei avem şi precedent cînd o femeie aschimbat profund Rusia a fost ,, nemțoaica Sofia-Augusta Frederika de Anhalt-Zerbst ( născută în 1729 la Stettin în Pomerania, astăzi Szczecin, în Polonia) , căsătorită în 1745 cu viitorul țar Petru al III-lea, cu un an mai înainte s-a convertit la ortodoxism și și-a schimbat numele în Ekaterina ( Caterina) Alekseevna. A contribuit la întărirea statului și a dus o politică externă abilă. Valentina Matvienko, cunoscută în Federația Rusă ca „Doamna de Fier” din Sankt Petersburg,, oraș din care provine și Vladimir Putin, este o persoană de încredere al președintelui rus. Dacă în ţările occidentale după alegerile fie ele parlamentare sau prezidenţiale predarea puterii se face în mod paşnic, se poate ajunge la nişte arestări, pe când în Rusia trasmiterea puterii se termină cu lichidarea foştilor oponenţi, arestări, deportări. De la Țarul Nicolai al II-lea până la Vladmir Putin în majoritatea cazurilor predarea puterii s-a făcut cu vărsări de sânge, arestări. Considerăm că un tandem Serghei Şoigu şi Valentina Matvienko, ar fi soluţia ideală pentru Vladimir Putin, indiferent cine va fi prim-ministru respectiv preşedinte iar pentru partenerii occidentali soluţia ideală ar fi Dmitri Medvedev.
Prześlij komentarz