Strategia de securitate naţională cuprinde principalele direcţii privind asigurarea securităţii naţionale în plan intern şi extern. Strategia în sens larg poate fi definită ca determinarea obiectivelor pe termen lung ale unei organizaţii ce vizează alegerea modurilor de acţiune şi de alocare a resurselor care vor permite atingerea acestor obiective. Securitatea naţională desemnează ansamblul coerent format din concepţia organizarea şi desfăşurarea acţiunilor şi activităţilor destinate să asigure şi să garanteze siguranţa cetăţenilor unui stat a întregii societăţii prin răspunsuri adecvate la provocările interne şi externe de securitate. Strategia de securitate naţională din 1999 înregistrează o importantă schimbare obiectivul strategic nu mai este apărarea teritorială accentul deplasându-se spre interesele şi drepturile fundamentale ale cetăţeanului. La ameninţările informaţionale, culturale şi economică, armata nu poate faţă, sunt nepunticioase şi în strânsă concordanţă cu Strategia de Securitate Naţională a României statul român nu are inamici declaraţi, nu consideră nici un stat ca potenţial inamic. România se bucură de relaţii paşnice cu vecinii şi pe termen scurt şi mediu posibilităţile a unei ameninţări majore militare la adresa securităţii şi apărării naţionale sunt foarte mici. Strategia militară a României în contextul noilor repere europene şi euroatlantice de securitate nu mai este privită ca o problemă predominant militară ci se bazează cel mai mult pe valorile europene consacrate, garantarea drepturilor omului, suveranitatea, independenţa, unitatea şi indivizibilitatea statului, regim politic bazat pe deomocraţie constituţională strict control democratic civil asupra forţelor armatei. Centrul securităţii naţionale stă cetăţeanul căruia statul prin instituţiile abilitate trebuie să-i asigure şi să-i garanteze siguranţa vieţii. Realizarea bunei guvernări într-o ţară creează condiţiile manifestării plenare a securităţii naţionale. Conlucrarea cu toate instituţiile statului pentru redefinirea şi apărarea intereselor naţionale ale ţări, modernizarea într-o dinamică rapidă a forţelor armate pentru a putea fi redimensionate. Raţionalizarea şi adecvarea componentelor sale pentru satisfacerea cerinţelor luptei armate moderne. Capacitatea defensivă credibilă şi eficientă, bazată pe forţe înzestrate cu echipamente şi mijloace performante. Guvernarea democratică văzută ca un concept care trebuie să se aplice sferelor sociale, economice şi politice ale unei ţări şi pe respectul dreptului şi a drepturilor umane, lupta împotriva corupţiei , promovarea democraţiei şi dezvoltarea participativă şi durabilă. O dinamică economică ascedentă care pe lângă bunăstarea ce o poate garanta reprezintă şi suportul material al dezvoltării pe viitor. Buna guvernare se defineşte ca maniera în care autorităţile în exerciţiu administrează resursele economice şi sociale ale unei ţări. Pe când o guvernare ineficientă este un pericol pentru exercitarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, acţiunea guvernamentală poate avea diverse motive – clientelismul, competiţia politică şi afectează îndeplinirea obligaţiilor internaţionaleale faţă de tratatele multilaterale la care statul este parte ori şi-au asumat angajamentele politico-militare, existând riscul producerii unor crize umanitare cu impact transfrontalier. Buna guvernare se întemeiază pe o serie de principii ce au fost prezentate într-un document al Programului Naţiunilor Unite pentru dezvoltare din 1997 şi se referă la: că toţi oamenii ar trebui să participe la luarea deciziilor direct sau prin intermediari în instituţiile legitime ce le reprezintă interesele principiile dreptului internaţional reieşite din Carta Universală a Drepturilor Omului. Într-o democraţie sănătoasă este esenţial ca activitatea guvernului să se desfăşoară prin realizarea de politici publice şi totodată să se dezvolte o discuţie publică în jurul acestora. Gestionarea competentă a sectorului public existente unui nucleu de administratori profesionişti şi o funcţie publică eficace. Consolidarea ordinii de drept şi a instituţiilor democratice asigurarea unui nivel de trai decent populaţiei obiective care să realizează prin mijloace politice, juridice economice. Obiectivul durabil al aceste strategii era de a răspunde nevoilor din prezent, fără a compromite capacitatea pentru generaţiile viitoare de a satisface pe ale lor.
Prześlij komentarz